Depresia – Nu este doar in imaginatia ta!
1 August 2022
Tulburarea afectiva bipolara, cunoscuta în trecut si ca psihoza maniaco-depresiva sau psihoza periodica reprezinta o tulburare mintala ce consta în modificarea anormala si de lunga durata a dispoziției afective, energiei si abilitații de funcționare a unei persoane. Astfel, apare succesiunea episoadelor depresive cu episoadele maniacale. Spre deosebire de variațiile de zi de zi ale starii afective ale unei persoane normale de-a lungul vieții, simptomele acestei boli sunt mult mai severe. O forma mai usoara se numeste ciclotimie.
Simptome si manifestari
Boala maniaco-depresiva se caracterizeaza printr-o alternanța de stari depresive si de exaltare. Aceste ”urcusuri” si ”coborasuri” sunt perfect identificabile; între fiecare dintre ele, bolnavul îsi regaseste comportamentul normal.
Numita în trecut psihoza maniaco-depresiva, aceasta boala debuteaza cel mai adesea între 25 si 45 de ani (ea poate, mai rar, sa înceapa înaintea varstei de 20 de ani sau dupa varsta de 50 de ani). Ia o forma zisa ”unipolara”, atunci cand persoana este doar depresiva, sau o forma ”bipolara”, atunci cand aceasta este alternativ maniaca si depresiva. Aceasta diferențiere este totusi contestata de anumiți psihiatri.
Depresia maniacala este frecventa, afectand 5% din populație în forma sa unipolara (femeile sunt cele mai vizate) si 1% în forma bipolara (în acest caz barbații sunt la fel de predispusi ca si femeile).
Natura bolii
Psihoza maniaco-depresiva (PMD) a fost definita la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre un psihiatru german, Emil Kraepelin. Acest medic clasa boala în randul psihozelor numite funcționale. Termenul de psihoza funcționala trimitea pe atunci la doua noțiuni:
- psihoza, caci raportarea bolnavului la realitate era afectata;
- funcționala, în masura în care nu poate fi evidențiata nicio leziune la nivelul creierului prin examene complementare. Astazi s-a constatat ca persoanele afectate de aceasta tulburare, în afara unui episod de criza, au o funcționare cat se poate de normala. Nu pot fi prin urmare considerați psihotici.
În schimb, se presupune – si exista numeroase studii în acest sens – ca exista alterari neurobiologice în timpul acceselor boli; acționand asupra lor, prin intermediul medicamentelor, aceasta afecțiune poate fi tratata eficace. Aceste observații diverse i-au determinat pe psihiatri sa considere boala maniaco-depresiva drept o tulburare de dispoziție.
Simptomele bolii
Se caracterizeaza prin repetarea acceselor de depresie (care iau o forma ”clasica”) sau de exaltare patologica (accese maniace). În limbajul curent, cuvantul ”maniac” este utilizat pentru a desemna o persoana ordonata, scrupuloasa si dependenta de obisnuințe marunte, puțin ridicole. În psihiatrie, dispoziția unei persoane maniace se degradeaza în sensul unei exaltari bolnave. Complet în largul sau în societate, maniacul devine familiar cu toata lumea si nu mai respecta regulile obisnuite ale bunei purtari. Poate face numeroase cumparaturi, adesea inutile si negandite, pana în punctul de a ajunge la dificultați financiare. Maniacul este hiperactiv si nu poate sta prea mult într-un loc, nu suporta sa nu aiba nimic de facut si îsi fixeaza mai multe proiecte, fara a putea sa le duca la bun sfarsit.
Un anumit numar de semne fizice sunt, de asemenea, prezente: diminuarea duratei somnului, pierderea apetitului, antrenand o pierdere în greutate, oboseala, care apar mai tarziu. Ca si în cazul depresiei, un acces maniacal netratat poate evolua spontan catre vindecare la capatul mai multor luni. Dar consecințele profesionale, familiale si sociale ale acestui tip de criza sunt unele care impun un tratament rapid.
Evoluția si prognosticul
Persoanele maniaco-depresive au accese depresive sau maniacale succesive, repetabile si, între fiecare episod al bolii, ele îsi regasesc o funcționare psihologica absolut normala. Numarul acceselor este imposibil de prevazut. Este de altfel legat de diferiți factori, precum evoluția naturala a bolii, personalitatea si varsta pacientului, evenimentele care au loc de-a lungul existenței sale, contextul general. Unele persoane dezvolta un episod maniaco-depresiv la intervale de 20 de ani, în timp ce la altele se înlanțuie an dupa an.
Ca urmare a acestor crize afective – individul cu aceasta tulburare poate uneori strica relațiile familiale, de prietenie si profesionale, are probleme la locul de munca, performanțe scazute, putand ajunge chiar la sinucidere.
Prognosticul acestei boli depinde de altfel, înainte de toate, de personalitatea bolnavului. Acesta va avea o mare influența asupra calitații îngrijirii medicale, asupra modului în care bolnavul va utiliza mijloace pe care psihiatrul i le poate pune la dispoziție pentru a trata accesele, a limita consecințele lor si preveni accesele ulterioare. Aceste mijloace sunt la ora actuala foarte eficace. Boala maniaco-depresiva frecventa poate fi grava prin consecința acceselor. Prognosticul se bazeaza deci, înainte de toate, pe o supraveghere psihiatrica regulata si pe o buna colaborare dintre pacient si medic.
